Eu si fiul risipitor...

Toti il vedem cheltuind banii si curvind, gandindu-ne ca noi, nu ne asemanam cu el... Istoria, nu e pt noi, e pt ei, cei care traiesc viata cum le convine... Dar, hai sa zic ca nu e chiar asa... Suntem copii ai Regelui, avem parte de-atatea binecuvantari in casa Sa, stam la o masa si ne trece noua prin minte sa incercam viata de unii singuri, fara sa ne dam seama, bazandu'ne pe noi pe abilitatile noastre. Si, da, nu plecam cu mana goala, pt ca, cum poate un tata sa nu'si binecuvinteze copilul. El o face pt ca ne iubeste. Luam ceea ce ni se da, crezand ca ne apartine. Ne trezim dimineata inima inca ne mai bate, inca mai respiram si ni s-a dat inca o zi si noi, de capul nostru irosim fiecare secunda fiind atat de concentrati la noi, afacerile noastre, banii nostri, casele noastre, crezand ca asa le zidim, nebagand de seama ca putin cate putin se darama tot in jurul nostru, pt ca nu ne pasa de altii. Nu, isoria fiului risipitor nu-i doar despre cei ce stau prin baruri, e despre cei carora, dupa ce ni s'a daruit atata irosim totul pt noi, pt placerile noastre, de parca numai noi am exista... Am avut eu o zi prea plina de mine, pt ca numai zilele astea imi sunt mai putin frumoase si cheltuite in zadar, si la sfarsit de zi, in minte mi-a venit acel verset, " Si fiul risipitor si-a venit in fire si si'a zis..." Atunci mi'am zis eu in mine," vino'ti te rog in fire, ridica'te de unde esti si intoarce'te in acea casa de unde ai plecat, intoarce'te la acea relatie, invata acolo cum sa traiesti nerisipind viata si tot ce ti'a daruit Acest tata iubitor...