Cunosc un pictor renumit, cel mai renumit. Ii intrece pe Picasso si pe Da Vinci. Vorbeste lumea prea putin despre picturile lui, pt ca s-a obisnuit sa i le vada peste tot. Am petrecut si petrec ore intregi urmarind ce fel transforma fiecare hartie alba intr-o comoara, punand in ea atata suflet, atata dragoste. El nu oboseste pictand, combinand culorile te lasa fara cuvinte, lasandu-ti doar gandurile sa vorbeasca. L-am vazut punandu-si lucrarile pictate la fiecare colt de strada, oriunde era viata erau si picturile lui. Facea asta in fiecare zi. Astepta cu sufletul la gura sa vina dimineata sa-si surprinda trecatorii cu creativitatea sa. Multi treceau pe langa, nebagand de seama picturile, dar mai trist pt mine era faptul, ca nimeni nu observa pictorul, care era atat de multumit de lacrarile sale ca nu avea nevoie de aprecierile oamenilor ca sa se simta important...
Acum, ca'i toamna, picteaza copaci cu frunze aurii, frunze, care ating pamantul tranformandu'l intr-un covor de lux. In picturile lui poti simti pana si mirosul de toamna...
Multi cunoastem acest Pictor, dar fiind prea ocupati de noi, de viata noastra, trecem nebagand de seama nu numai picturile sale, dar, chiar si pe El, Pictorul...
No comments:
Post a Comment