Ploaia, ne face mai buni...

   

M-am trezit auzind ploaia atingandu-se usor de frunzele copacilor, aducand atata prospetime, atata viata. Mi s-a dus gandul la dragostea lui Dz pt noi, bunatatea lui fara margini. La cata mizerie e in lumea asta si El nu inceteaza sa ne binecuvinteze. O, daca am avea ochi sa vedem si inimi sa-ntelegem. Dandu-ne ploaie vrea sa ne arate ca El e gata sa ne curateasca de tot ce nu e bun in noi, sa ne spele ochii sa vedem banatatea lui nesfarsita. Sa ne spele inimile incarcate cu grijile de zi cu zi, ca sa pricepem cu adevarat pt ce am fost creati. Sa ploua peste mintea noastra, sa elimine fiecare particica de praf, praf, care ne impiedica sa il cunoastem cu adevarat. 
     Ne place sa vb despre ploaie, sa auzim cum ploua, sa simtitm mirosul placut si curat si rugaciunea mea e ca sa nu ma multumesc cu atat. Nu vreau sa vb despre ceea ce poate face Dz, despre ce am auzit ca face, sau sa ma minunez cat de frumos lucreaza in vietile altora... Vreau eu sa ies in ploaie, sa simt, bucuria de-a deveni in fiecare zi tot mai curata. Vreau sa-L aud pe Dz vorbindu-mi, curatindu-mi mintea si inima. Vreau sa simt cum, prin dragostea Lui, face din mine o mireasma placuta, care arata spre El, si nu spre mine...