Noe... Vrem curcubeu, nu vrem ploaie si nu vrem greu...

Toti stim despre Noe, omul, care facea tot ce-i zicea Dz. Greu, usor, nu ezita o clipa. O arca, prea mare, parca pt un om pe vremea aceia sa poata face. E simplu parca in ziua de azi. Ai nev de lemne,  suni, ti le aduc. Smoala, in cateva ore o aveai la indemana... dar, el... Lemne, sa le aduc de-acolo? Nu-s usoare, trebuiesc prelucrate, si tot greul acesta acompaniat de " incurajarile si ajutorul" celor din jur. Dar, isi construieste Noe arca, si incepe ploaia. Noe si familia sunt in siguranta. Totul, pare asa simplu. Trecem prea repede la finalul istoriei, porumbelul, verdeata, muntele Ararat, dar uitam un detaliu. Noe, a stat inchis in arca un an de zile. Ce-as fi facut eu? Ce miros acolo, geamuri n-ai multe si pe care il ai nu-l deschizi. Un an de zile, asta nu-i o luna, nici doua, dar 12 luni. Cata rabdare si cata credinta ca Dumnezeu isi va aminti de ei... N-aveau carti, nici net. Aveau animale, de care trebuia sa ingijesti. Sa faci asta de dimineata pana seara? Era sa fi zis si eu ca Iov, mai bine nu ma nasteam.   Nu stim ce faceau ei, dar, cred ca noe, a avut timp sa-si sfatuiasca copiii si sa stea langa sotia sa. Cat de placut ii era oare sotiei lui, sa iasa din cort, comfort si sa traiasca un an de zile pe apa... Noua ne place istoria... Vai, ce fain e Noe. Construieste arca, cheama animalele( cu oamenii e greu sa lucrezi, dar cu animalele, sa le faci sa intre in corabie), ploua tare, se termina ploaia si apare curcubeul... Ce simplu, dar cat de dificil a fost intr-adevar. Noi vrem sa avem parte de curcubeu, nu ne-am da in laturi nici sa bagam niste animale in corabie, dar sa asteptam, sa muncim din greu, sa ne incredem in Cel ce le are pe toata in control, e greu... Dar, curcubeu, promisiunile nu apar decat dupa ce te-ai increzut in bratul Lui si ai facut ce ti-a zis, si-ai asteptat cat a trebuit...