TREI ZILE... TREI ZILE... ASCULTARE...

Trei zile... Trei zile... Trei zile sa mergi cu fiul tau de mana, sa-ti stea culcat pe brate in timpul noptii si, tu, sa nu inchizi un ochi, stiind unde mergi, stiind si totusi crezand ca Domnul va purta de grija... Trei zile... Amandoi  pe-acelsi drum, unul langa altul... Cate intrebari, cate raspunsuri... Ce era oare in inima ta, in mintea ta... Ce simteai?! Trei zile, cand inima ti se sfasia si durerea nu mai avea loc in tine, si tu, si, tu... cata credinta ca Domnul v-a purta de grija... Nu era oare mai usor sa fi treb sa mergi, cale de cateva ore, nu de cateva zile? Sau poate acele trei zile, au construit acea incredere pe care o aveai in Dumnezeu... Trei zile care au valorat atat de mult pt Isac, ce exemplu al credintei si al ascultarii... Trei zile, zile care au durat cat o vesnicie, pt ca durea prea tare si apoi cele cateva minute, cand ti-ai pus fiul pe-altar, au parut ani intregi... Trei zile... Apoi, cateva minute sau ore, cata credinta si cata ascultare... Si, noi, cand ne ceri ceva, ascultam noi oare? Vad in noi copiii nostri ASCULTARE DE TINE?