Adormind, il vede pe Dumnezeu si, spre surprinderea mea, ii cere ceea ce deja Dumnezeu ii promisese ca'i va da, cere mancare si haine. Eh, cum ma vad pe mine in Iacov. Imediat ce'a vb cu Dumnezeu se trezeste si numeste locul acela Casa lui Dumnezeu, unde prezenta'i era simtita. Piatra acea rece, noaptea inficosatoare devenisera inceputul binecuvantarilor din viata sa...
De ce scriu? Pt ca, pt ca in viata noastra Dumnezeu ne promite atatea si noi am vrea ca acele promisiuni sa se implineasca cand credem noi ca trebuie, dar, dar piatra rece si noaptea ne stau in fata, pt ca vrea Dz sa vorbeasca cu noi. asteapta sa ne punem jos, s'asteptam sa ne vorbeasca. Ne vorbeste si noi, ca Iacov, ii cerem putin, pt ca prezentul nu arata a binecuvantare. Mai mult decat sa vedem promisiuni implinite Dumnezeu vrea sa'L vedem pe EL... Da promisiunile's facute, dar oare e printre ele acea promisiune ca va fi usor, ca nu vom trece prin greu, ca pietrele ne vor fi transformate in perne si iarba intr'un pat cald?!
Daca e noapte si e rece si nu avem in fata decat o piatra, o situatie grea, sa'L cautam pe Dumnezeu, sa'L ascultam intelegand ca cele mai negre nopti din vietile noastre sunt acelea unde Dumnezeu ni s'a facut cunoscut, sunt zilele unde incepe binecuvantarea lui Dz sa cada pe noi. Si, da, vor mai fi si alte nopti reci...
No comments:
Post a Comment