Daca ar fi sa vb acum cu bunelul meu care traise pe timpul foametei, ar avea ochii plini de lacrimi, strangand fiecare faramitura, zicandu'mi sa fac la fel, pt ca stia cum e sa traiesti fara paine...Painea odata era ceea ce avea omul mai scump. Imi amintesc de poezia aceia din abecedar: " Sa nu arunci copile painica jos nicicand, ca undeva departe plange'un copil flamand..." Acuma, noi avem mai mult decat paine. Ba, chiar, mancam fara paine, pt ca avem atatea optiuni. Suntem la dieta...
Noi, avem prea multe, nu ducem lipsa de paine, si nu intelegem ceea ce zicea Isus odata: " Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iesa din gura lui Dz..."
Ar fi bine sa luam zile de post. Postind vom ajunge sa dorim o bucatica de paine, si asa vom intelege cum ar trebui sa dorim prezenta lui Dz, cuvintele Lui
Ma rog sa am o foame dupa Cuvantul lui Dz, dupa El si pantruzand cuvintele Lui in mine, sa capat viata care vine din El... Ma rog sa pretuiesc fiecare cuvintel si sa'l strang in inima mea ca pe o comoara si astfel sa aduca rod...
No comments:
Post a Comment