Cuvintele isi au o istorie a lor, o istorie care nu se uita, o istorie care se scrie in vesnicie... Noi traim doar in prezent, dar cuvintele traiesc in prezent si in trecut. Cuvintele pot sa traiasca mult, mult mai mult ca noi. Ele se lasa imprimate pe foi, dar fara sa vrea sunt sculptate pe inimi... Cuvintele nu-s doar combinatiile de litere pe care le'nvatam odata si le stim pt totdeauna. Cuvintele traiesc si au puterea de-a da viata si de o lua... Un cuvant bun, isi intinde bratele stiind ca aduce atata bucurie, si un cuvant neplacut, iesa de pe buze, simte durere, ar vrea sa nu fie auzit, ar vrea sa nu fi fost nici macar soptit, ar vrea sa se ascunda undeva si sa nu atinga pe nimeni... Ar vrea cuvintele sa fi trait de unele singure, fara noi... Noi oamenii nu stim sa ne folosim de ele...
No comments:
Post a Comment