Asteptai cu nerabdare sa cresti mare. Copiii alergau la joaca, Tu, alergai la Templu. Erai corect, atent si priceput. Mama, iti zicea ce-i bine si ce-i rau si Tu o ascultai, chiar daca stiai tot inainte de-a te invata ceva... Ai crescut mare repede, ca zilele's prea mici pt tine, care nu ai inceput si nici sfarsit. Ai crescut sa ne arati, sa ne inveti cum sa traim. Ai murit apoi pt noi, ca noi, mai apoi sa traim viata noastra pt tine. Ai murit pt noi si noi... Doamne, ce durere ma cuprinde... Noi, invatam pe oameni nu ceea ce Tu ne inveti. Noi, ne-am facut regulile noastre, invataturile noastre, obiceiurile noastre si nu ne oprim la asta, dar aducem atata dezonoare numelui Tau certandu-ne pe marginea invataturilor puse de noi si ni se pare ca daca este numele Tau rostit undeva prin discutie ne indreptatim inaintea TA... Isuse, Tu ne-ai invatat cum sa traim, cum sa iubim, cum sa ne rugam... Nu ne-ai zis, exact cum sa ne inchinam, sa dansam sau sa stam nemiscati. Nu ne-ai zis, nu pt ca nu e imp inchinarea, dar pt ca inchinare e tot ceea ce vine din inimile noastre, inchinarea e rezultatul trairii a tot ce ne-ai invatat... Inchinare inseamna inima pusa'n inaintea Ta. Inchinare inseamna sa venim in fata Ta, pe genunchi cu fata la pamant.
Dragi predicatori, faceti-va predicile pe baza Cuvantului lui Dz nu pe marginea invataturilor, tot puse de voi, ne'ntelegand ca Dumnezeul nostru accepta orice fel de inchinare atata timp cat vine din inimile pline de adorare fata de El... Nu va mai ganditi la voi, nu va mai pese ce zice lumea( lumea pe care tot voi ati invatat-o ca la pocaiti se canta fara dans, se canta (uneori) fara pasiune...)
E ciudat ca nu isi da lumea seama, ca Diavolul lupta sa darame ceea ce Tu zidesti...
No comments:
Post a Comment