Tu treci si azi...

De multe Te vad trecand pe strada mea, pe strada altora. Te vad trecand indurerat si trist, Te vad trecand pe langa zgomot si tacere, neobservat de nimeni, neintrebat de nimeni cum te simti... Ne amintim de-atatea ori, de-atunci, cand Te-ai nascut ca n-ai avut un loc, mai bun, mai special, Si zicem: Ce cruzi erau, cat de indiferenti. Ei, erau cruzi? Ei nu te-au observat? Ei nu ti-au dat un loc sa dormi? Ei nu stiau, ca TU era sa te nasti, ei nu stiau. Si ma gandesc acuma cine-i crud, cine-i indiferent, acei care- au vazut in fata lor doar o femeie insarcinata? Ei, nu stiau ca fiul  ei era Fiu de Dumnezeu, ei erau cruzi,  sau... noi, suntem cei ce-L lasam sa treaca neobservat si trist pe langa? Te-ntrebi acum, cand a trecut si unde? El trece'n fiecare zi pe langa, se opreste atat de des, se-uita in noi, prin usa'ntredeschisa, vazand atata zgomot, dezordine si ... mult, si mult prea mult de noi... Muncim, ca doar asa traim!? Traim de parca am fi acasa, ne adunam in noi atatea si dam asa putin din noi... El trece si pe strada mea, si, Doamne cat de mult vreau sa te astepte-o inima curata, sa fie gata, pregatita, sa te primeasca pe ne-asteptate, sa vii de parca ai veni la tine-acasa... Da, la TINE-acasa... Si... sa nu mai pleci vreodata...