MAMA...

Ea, stie cum eram cand abea de puteam sa pasesc. Ea stie cand imi e trist si cand inima mi se bucura in tacere. Stie mai mult decat oricine, chiar daca nu stie tot. Iubeste in tacere, privirea ei, prezenta ei aducand atata bucurie... Ea, e acea care nu adoarme o seara fara sa se roage si nu se ridica din pat inainte de-a ne aminti in rugaciunile ei. Da, ea da totul, ca noua sa ne fie bine, ea nu se gandeste la sine, dar se gand la noi... Si anii trec... si anii trec si pana ajungem sa pretuim la justa valoare, ea are riduri, si nu mai alearga cum o facea odata... Mama, ce mult as vrea sa traiesti vesnic... sa nu imbatranesti vreodata... sa reusim si noi, copiii tai sa te iubim macar putin pt ca dragostea e fara margini...