A fost o perioasa in viata mea, cand nu stiam ce vrea Dz ca eu sa fac... De fapt, nu stiam, nici macar ce vroiam eu sa fac... Apoi a urmat alta perioada, cand stiam exact ce ar vrea Dz sa fac, si am fost pusa fata in fata cu situatii, dupa care, am inteles ca eu nu pot nimic, nu stiu nimic, stiu un singur lucru: Stiu de ce vreau sa fac ceva. Si mi se sfarma sufletul, pt ca mi se pare ca nu e suficient... Nu e suficient sa stii de ce vrei sa faci ceva... e ciudat si dureros, sa te stii pe nicaieri, sa visezi si visul sa ramana vis si apoi sa nu mai visezi, sau sa nu mai vrei sa vizesi... Dar se zice ca acolo unde nu e viziune se moare, si eu sunt intre a muri si a visa... am obosit sa mai visez, nu mai suport visurile, nu mai suport nici discutiile despre visuri, viziune... si nu suport nici discutiile despre moarte, ca nu am facut inca nimic...