Marea Rosie in fata, in spate Egiptenii...

     

Am ajuns la Marea Rosie... In spate's egiptenii, in fata valuri, si apa cat vezi cu ochii... Dar, hai sa va povestesc cum am ajuns aici... M'am nascut intr'un satuc din Egipt. Am crescut jucandu'ma'n nisip neobservand cum trecea timpul. Ajunsesem sa zidim case pt ei, facandu'le viata mai usoara. Viata ne era din ce in ce mai grea si pe undeva auzisem vorbinduse despre cineva Moise, care, venise sa ne scoata din robie. Il tot vedeam intrand la Faraon, si eram nemultumita, pt ca toti vorbeau despre eliberare de zeci de ani si tot inca robi eram. Acu, venise Moise, si nu numai ca nu ne scotea din Egipt, dar din cauza lui munceam si mai mult...
        Venise ziua sa iesim spre tara promisa, cata bucurie, cata multumire. Nu numai ca plecam de'acolo, dar egiptenii ne dadeau tot ce aveau mai scump. Ma gandeam ca tot greul trecuse, ca in cateva zile suntem in Canaan si o sa'mi decorez casa cu gust mereu avand pe masa lapte si miere... Dar, azi am ajuns la Marea Rosie... In spate's egiptenii, in fata valuri si apa cat vezi cu ochii...
       Am asteptat toata noaptea, urmarind vantul sufland valurile,(numai Moise stia ce avea sa urmeze). Spre dimineata, mi'am ridicat privirea si apa era facuta zid si prin mare era un drum uscat ca noi sa trecem... Mda, i'am lasat pe multi sa treaca, ca'mi era teama, teama de zidurile inalte care puteau sa ne inunde intr'o clipa. Trecusera aproape toti, eu, inca pe mal eram. Imi era teama, teama, ca acel Dumnezeu despre care vorbea Moise nu era suficient de puternic sa imi poarte de grija, sa mai tina inca putin apa in zid sa reusesc si eu sa trec... 
        Ma gandesc la mine, la noi, il cunoastem pe Dumnezeu, ne deschide usi, ne netezeste carari si noi ezitam sa pasim. Nu e simplu sa pasesti pe drum inconjurat cu ziduri de apa, nu esimplu sa pasesti pe drumuri necunoscute... Doamne, vreau sa te cunosc mai mult si cunoscandu'te sa pasesc pe cararile pregatite de Tine...

Pictorul renumit nebagat in seama...

 

  Cunosc un pictor renumit, cel mai renumit. Ii intrece pe Picasso si pe Da Vinci. Vorbeste lumea prea putin despre picturile lui, pt ca s-a obisnuit sa i le vada peste tot. Am petrecut si petrec ore intregi urmarind ce fel transforma fiecare hartie alba intr-o comoara, punand in ea atata suflet, atata dragoste. El nu oboseste pictand, combinand culorile te lasa fara cuvinte, lasandu-ti doar gandurile sa vorbeasca. L-am vazut punandu-si lucrarile pictate la fiecare colt de strada, oriunde era viata erau si picturile lui. Facea asta in fiecare zi. Astepta cu sufletul la gura sa vina dimineata sa-si surprinda trecatorii cu creativitatea sa. Multi treceau pe langa, nebagand de seama picturile, dar mai trist pt mine era faptul, ca nimeni nu observa pictorul, care era atat de multumit de lacrarile sale ca nu avea nevoie de aprecierile oamenilor ca sa se simta important... 

       Acum, ca'i toamna, picteaza copaci cu frunze aurii, frunze, care ating pamantul tranformandu'l intr-un covor de lux. In picturile lui poti simti pana si mirosul de toamna... 

       Multi cunoastem acest Pictor, dar fiind prea ocupati de noi, de viata noastra, trecem nebagand de seama nu numai picturile sale, dar, chiar si pe El, Pictorul...