Si unde'i problema?!

Ma uitam mai ieri la o predica online si eram deranjata de felul cum era filmata. Vedeam numai jumatate de cap a predicatorului. Imi faceam deja planul cum sa le las un comentariu, ca, cine stie, poate nu observasera, ca filmasera nu cum tre.  Ma gandeam in mintea mea, oare ce s-a intamplat cu cel care filma de n'a observat?! Cam asa ma uitasem eu la cateva predici, cateva zile... :)

Dar, am miscat mai apoi mausul si spre surprinderea mea predica era filmata cum tre... Problema nu era in cel cu videocamera, problema era la mine, ca nu ridicasem pagina suficient ca sa vad intreaga imagine...

Si asa, mi-am invatat lectia:  DE MULTE ORI PROBLEMA NU E IN CEI DE LANGA, NU E IN CEI DIN FATA NOASTRA, DAR E IN NOI, CUM NE UITAM LA EI SI CE VEDEM NOI IN EI...

Viata mea nu'i ca'n filme...

Viata mea nu-i ca'n filme... Viata mea e un film... Un film care si-a schimbat denumirea pe parcusul anilor. De la : "Fetita cu ochii verzi", pana la " Femeia care iubeste" ... Un film, scurt? Lung?  Un serial, 10 mii de serii... Aceiasi actori, dar in fiecare serie ei devin altfel. Nu doar le apar riduri, dar se vad  amprentele Regizorului in viata lor. Avem un regizor, care le stie pe toate, programeaza, ne surprinde, ne invata sa ne jucam rolurile, nu cum vrem noi, dar cum vrea El, cum trebuie... Au fost episoade in trecut cand am jucat cum am vrut, dar ciudat e regizorul nostru, sterge seriile care nu-s bune, car nu-i plac. Daca il intrebi de isi aminteste de seriile cand nu era nimic farmec in ele, te intreaba: "Care serie, despre ce vb?" Uneori, ne punem la privit seriile din trecut si El ni le arata numai cu scopul de-a scoate in evidenta cat de valoroase au fost acele zile, si ce fel ne-a schimbat cand jucam de capul nostru... Au fost serii, cand erau atat de goale, altele atat de pline... Acele goale, erau prea pline de noi si alea pline, erau umplute de EL... Urmeaza alte serii... Actorii suntem noi si Regizorul e acelasi, dar mai aproape de noi, mai scump ca ieri... 

Uitandu-ne la filme, atragem atata atentie actorilor si asa putin dam credit Regizorului, poate uneori nici nu-i stim numele... fara Regizor nu e film... 

Cuvintele...

 

Cuvintele isi au o istorie a lor, o istorie care nu se uita, o istorie care se scrie in vesnicie... Noi traim doar in prezent, dar cuvintele  traiesc in prezent si in trecut. Cuvintele pot sa traiasca mult, mult mai mult ca noi. Ele se lasa imprimate pe foi, dar fara sa vrea sunt sculptate pe inimi... Cuvintele nu-s doar combinatiile de litere pe care le'nvatam odata si le stim pt totdeauna. Cuvintele traiesc si au puterea de-a da viata si de o lua... Un cuvant bun, isi intinde bratele stiind ca aduce atata bucurie, si un cuvant neplacut, iesa de pe buze, simte durere, ar vrea sa nu fie auzit, ar vrea sa nu fi fost nici macar soptit, ar vrea sa se ascunda undeva si sa nu atinga pe nimeni... Ar vrea cuvintele sa fi trait de unele singure, fara noi... Noi oamenii nu stim sa ne folosim de ele...