Sunday, December 30, 2012

Ce simtea Isus, cand picioarele'i erau pline de praf...?

Ma gandesc cat de pretioasa e nasterea Ta, si cat de mult ne-am obisnuit, cu sarbatoarea... Ma uit la noi oamenii cand viata ne devine din ce in ce mai frumoasa, ne mutam din apartamente in case, vindem masinile vechi ne cumparam noi... E placut... Dar, am auzit pe multi venind din vacanta din Moldova, zicand ca viata acolo e grea, nu e una, nu e alta si ca abia asteptau sa vina acasa... 
Acuma, ma intreb ce simteai Tu, Isuse, Rege suprem?! Tu stiai de unde ai venit. Picioarele acolo iti calcau pe strazi de aur... Ce simteai cand, aici pe pamant, picioarele-ti erau pline de praf?! Ce simteai cand te uitai la casa in care traiai, stiind de unde ai venit, din cer, unde totul era al tau? Ce simteai, cand vedea lumea, plina de ura, de fatarnicie, si goala de tot ce-i bun si-i de la tine, stiind ca in Cer, la tine'acasa erai inconjurat de ingeri?! Ce simteai cand trebuia sa'mbraci haina, care'ti ramanea mica dupa o veme, haina care se rupea prea repede, stiind ca'n cer hainele'ti erau impodobite cu diamante... Nu te-a vazut nimeni vreodata trist, plangandu'te, ca nu ai una sau alta... Poate ai dus lipsa la tot ce era Acasa, dar ai trecut prin viata de om, pt ca aveai un SCOP suprem, salvarea noastra... Si, Doamne, daca am avea si noi un scop, n'am lucra sa ne zidim doar case care mai de care. De am avea un scop suprem, nu ne-am intrece unii cu altii, cum aratam, si ce avem... Daca, o, daca am avea un scop, scop pus de Tine'n noi, am intelege ca totu'i trecator si ca ceea ce valoreaza in vesnicie conteaza... Si ce valoreaza in vesnicie?! O inima plina de Dz, plina de daruire. In vesnicie valoreaza nu cantarea noastra, cantata in biserici( nu ca nu ar aduce bucurie lui Dz, dar asta e datoria noastra) ci cantarea cantata de un om, nou schimbat, care ii face si pe ingeri sa cante. In vesnicie valoreaza, cat am dat celor orfani si vaduvi, celor lipsiti... In vesnicie valoreaza cuvintele noastre, care au ridicat, vindecat si imbucurat... Sa nu uitam ca aici suntem pt putin, pt o clipa...

No comments: