Ma gandesc cat de pretioasa e nasterea Ta, si cat de mult ne-am obisnuit, cu sarbatoarea... Ma uit la noi oamenii cand viata ne devine din ce in ce mai frumoasa, ne mutam din apartamente in case, vindem masinile vechi ne cumparam noi... E placut... Dar, am auzit pe multi venind din vacanta din Moldova, zicand ca viata acolo e grea, nu e una, nu e alta si ca abia asteptau sa vina acasa...
Acuma, ma intreb ce simteai Tu, Isuse, Rege suprem?! Tu stiai de unde ai venit. Picioarele acolo iti calcau pe strazi de aur... Ce simteai cand, aici pe pamant, picioarele-ti erau pline de praf?! Ce simteai cand te uitai la casa in care traiai, stiind de unde ai venit, din cer, unde totul era al tau? Ce simteai, cand vedea lumea, plina de ura, de fatarnicie, si goala de tot ce-i bun si-i de la tine, stiind ca in Cer, la tine'acasa erai inconjurat de ingeri?! Ce simteai cand trebuia sa'mbraci haina, care'ti ramanea mica dupa o veme, haina care se rupea prea repede, stiind ca'n cer hainele'ti erau impodobite cu diamante... Nu te-a vazut nimeni vreodata trist, plangandu'te, ca nu ai una sau alta... Poate ai dus lipsa la tot ce era Acasa, dar ai trecut prin viata de om, pt ca aveai un SCOP suprem, salvarea noastra... Si, Doamne, daca am avea si noi un scop, n'am lucra sa ne zidim doar case care mai de care. De am avea un scop suprem, nu ne-am intrece unii cu altii, cum aratam, si ce avem... Daca, o, daca am avea un scop, scop pus de Tine'n noi, am intelege ca totu'i trecator si ca ceea ce valoreaza in vesnicie conteaza... Si ce valoreaza in vesnicie?! O inima plina de Dz, plina de daruire. In vesnicie valoreaza nu cantarea noastra, cantata in biserici( nu ca nu ar aduce bucurie lui Dz, dar asta e datoria noastra) ci cantarea cantata de un om, nou schimbat, care ii face si pe ingeri sa cante. In vesnicie valoreaza, cat am dat celor orfani si vaduvi, celor lipsiti... In vesnicie valoreaza cuvintele noastre, care au ridicat, vindecat si imbucurat... Sa nu uitam ca aici suntem pt putin, pt o clipa...
Ma'ntreb daca ai si TU un pom de Craciun in cer, unde fiecare sa-si aduca darurile... ma'ntreb, ce faci cand noi sarbatorim, ce simti cand iti cantam Osane... As vrea sa te sarbatorim in asa fel, ca Tu sa fii plin de bucurie... Sa stai pe tronul Tau si noi sa ne plecam pana la picioarele tale... Daruri, ce daruri am putea sa-ti dam, ca Tie totu'ti apartine...As vrea sa iti cantam Osane, si tu sa ne cuprinzi cu drag... Vreau viata noastra, traita frumos, sa-ti fie cel mai mare dar...
Azi, m-am trezit gandidu-ma ce mult as vrea ca noi, cei care ne numim copii de Dz sa fim, acei ingeri, care au vestit nasterea LUI, nasterea celui ce a dat tot, pt a ne avea pe noi... As vrea sa fim acei pastori, ce au lasat tot si-au mers sa-L vada... As vrea sa fim acei magi care i s-au inchinat plini de adorare... As vrea sa fim acea stea, care i-au condus pe magi la Imparatul imparatilor... si, as mai vrea sa nu fim noi, acei carturari, care stiau prea multe, dar nu-L stiau pe Salvator... As vrea sa nu fim noi acei oameni, fiind prea plini de noi, neavand loc pt EL... As vrea sa nu fim noi, acel Irod, care vroia sa fie Rege, nevrand sa aiba el pe Regele suprem... Si... as mai vrea sa creasca Dumnezeu in noi, sa nu ramana mic, si'n iesle... Sa creasca El in noi si noi sa ne micsoram... Craciun fericit la toti cei dragi...
"Dreamer" din, Rise of the guardians, e un bun exemplu pt mine. Putem sa facem multe si fara sa vorbim prea mult. Spune Pavel, ca cine isi poate tinea in frau limba e un invingator. Solomon zice ca un om care stie sa asculte pretuieste mai mult decat unul care vb. Ma rog in fiecare zi ca Dz sa vb prin mine si doar atunci eu sa transmit ce vrea sa zica El, si daca El nu are nimica de spus celor cu care intru in contact, sa tac...
:) O sa revin la Jack Frost, pt ca ma aseman de multe ori cu el, si cred ca fiecare din noi, pe undeva suntem la fel... Uitam cine locuieste in noi. Jack ii zice unui copil inainte de-a pleca de la el: " Tu, nu ma vei vedea, dar eu voi fi in inima ta, si daca eu sunt in inima ta, inseamna ca si tu esti un Guardian..." Dumnezeu locuieste in noi si aceiasi putere care era in Isus, aceiasi putere e in noi. Asta nu ne face pe noi de-opotriva cu EL, dar Il mareste pe EL, pt ca EL e mare in noi, si poate face atatea minunatii prin noi... Sa nu uitam cine locuieste in noi...
Vreau sa-mi cladesc o casa in cer, o casa din cuvintele spuse la vremea potrivita, cuvinte pe care Dz m-a creat sa le spun. Vreau sa-mi cladesc o casa din faptele, pline de credinta. Vreau sa am o masa in cer, la care sa fie asezati cei care in urma intalnirii cu mine au avut ce-si pune pe masa pe acest pamant. Vreau sa am un living room mare si in el sa-mi intre cei care, au fost atinsi de Dz prin mine... Vreau casa sa-mi fie din sticla, ca cei care vor intra in ea, sa nu vada ceea ce am facut eu, dar sa vada ceea ce a facut Dumnezeu, Raiul...
Citesc de doua zile Psalmul 119... E cel mai lung Psalm, si David vb in el cel mai mult despre cat de pretios e Cuvantul lui Dz, cat de mult vrea sa inteleaga tot ce Dz spune. Cuvantul lui Dz, e painea. Si ma gand ca prea multi din noi suntem la dieta, dieta fara paine. Suntem la dieta, pt ca suntem interesati mai mult de lucrurile care nu dureaza decat putin, prea putin... Nu traim zile de foame, ca sa intelem cat de imp e paine. David, cand scria Psalmul 119 nu era pe timp de foame, ca intelesese asa bine cat de vital e Cuvantui LUI pt el... Doamne, pune in noi o foame dupa Cuvantul tau, ca sa vedem unde mergem, sa fim intelepti si sa te cunoastem... Sa cunoastem bogatiile nemaipomenit de mari cari asteapta sa fie descoperite...
O sa scriu despre lectiile invatate din filme, pt ca privesc un film nu pt fun, dar pt a invata ceva. E frumos cum Dz e gata sa ne invete prin tot, daca dorim asta. E frumos cum Dz e peste tot, oricat de mult ar incerca oamenii sa-L ascunda. Am privit zilele trecute: " Rise of the guardians". Jack Frost, nu stia pt ce s-a nascut, care era scopul lui pe pamant si intelege pt ce s-a nascut numai atunci cand incepe sa faca ceva... Am intalnit oameni care vor sa stie voia lui Dz pt ei, asteptand, nefacand ceva, dar voia lui Dz o aflam numai atunci cand facem ceva, ceva ce e pus in inimile noastre, tot de EL...
Sa nu lasam viata sa treaca pe langa noi... Si, trece viata pe langa noi cand ne gandim ca voim face maine ceea ce putem face azi... Dar, daca maine nu mai exista?! Cat iubim conteaza nu cat suntem iubiti si daca suntem iubiti. Cat daruim, nu cat castigam. Cat incurajam cu vorbele noastre, nu cat am fost ridicati noi de altii... Cata bucurie am adus, nu cati ne-au bucurat pe noi... Conteaza binecuvantarile noastre atunci cand devin in mainile noastre binecuvantari pt altii... Contreaza ce facem cand credem, nu ceea ce credem ca putem face si nu facem...
.jpg)
