Pasi...

Am invatat sa pasim de mici si-atunci fara sa ne straduim prea mult lasam in urma noastra zambete, bucurie si amintiri frumoase... Am crescut si am inceput sa nu bagam de seama ca pasim, a inceput sa nu ne intereseze nici ceea ce lasam in urma noastra si astfel am semanat indiferenta. Ne-a durut, dar am invatat sa fim mai atenti la ceea ce lasam in urma noastra.... Ciudat, perioada asta nu a durat prea mult, pt ca am trecut de varsta cand doream cu orice pret sa fim admirati. Am ajuns tineri si obosim sa pasim, sau pasim lasand in urma lacrimi, intrebari si cicatrice. Hm, se-ntampla sa nu pasim deloc din teama de-a nu lasa in urma decat tristete. Nu trece mult si-mbatranim si-ajungem sa nu mai putem pasi. Exact acum, cand am lasa in urma noastra bucurii, nu mai putem pasi decat putin... Ce bine ar fi ca, tineri fiind, sa pasim si in urma noastra sa lasam bucurie, speranta si dorinta de-a trai. sa nu asteptam sa fim batrani si sa nu ne dorim sa fim copiii. Am putea lasa in urma pasilor nostri amintiri de neuitat, dar asta numai atunci cand suntem atenti la pasii nostri si pasim cu grija....

De ce sa plangi cand poti alege sa te bucuri???

De ce sa plangi cand poti alege sa te bucuri? De ce sa vb doar despre durere, tristete si suferinta cand ai atatea motive sa zambesti? sau poate vrei sa zici ca nu ai? Dar oare soarele, copiii tai, sanatatea lor si tot ce te inconjoara e prea putin pt tine? Daca e prea putin, lasa-ma sa zic ca ai devenit insebil(a) De ce nu realizezi ca, cu cat mai mult vb despre durerea din inima ta, durere care poate exista sau nu, ea devine mai mare? De ce nu intelegi ca ai puterea de a alege? De ce nu-L lasi pt Dumnezeu sa-ti stearga amintirile care dor si sa ai o minte noua? De ce nu-ti pasa de tine? Luam noi singuri pensule si ne pictam viata cum ne place, apoi ne plangem... daca am ales odata aiurea, oare de ce trebuie sa alegem aiurea mereu? Nu ti se pare ca ar treb s-o iei de la capat? Poate te gandesti ca nu stiu suferinta ta... si ai dreptate n-o stiu, dar Dz poate vindeca orice fel de suferinta, numai sa alegi sa-L lasi sa-ti schimbe viata... Schimba culorile cu care pictezi viata ta, pt ca fara sa vrei pictezi si viata altora in acelasi fel...

Schimba-ti gandirea, pt ca incepi sa devii un om care nu gandeste...

Schimba-te, daca vrei sa fii fericit(a)...

Experiente cu Dumnezeu la Disneyland...

Eram la Disneyland pe 12 iunie 2008... asteptam in fata parcurilor sa cumparam bilete care costau 100$ de persoana, in cateva minute, cineva s-a apropiat de noi si ne-a intreabat daca vrem bilete gratis... Am ramas uimita si credeam ca-i o gluma... asa ceva nu mi s-a mai intamplat si cdredeam ca visez... Era prea frumos ca sa fie adevarat... No... l-am luat la intrebari, apoi am fost de-acord... Ni s-au dat bilete fara sa platim un ban... Doamne, daca m-ai fi vazut cum mergeam prin parck si sufletu-mi radia de bucurie si multumire... Acuma lacrimi de bucurie imi curg pe-obraji... Erau acolo mii de oameni, sute in linie asteptand sa cumpere bilete: " de ce pe noi ne-a ales? " Nu e conincidenta , e doar mana lui Dz in viata noastra... daca citesti cumva aici, te rog cere-i lui Dz tot de ce ai nevoie. El stie sa dea daruri bune copiilor sai, dar trebuie sa cerem, si nu cu gand sa risipim... Nu stiu cum sa-I multumesc... 200$ nu e o supa enorma, dar sunt asa de bucuroasa de parca as fi primit mii si milioane, valoreaza asa de mult, pt ca-s de la Dumnezeu... Ioi amazing, ce Dumnezeu minunat avem...

Cerul e al meu...

Cerul e al meu, e pt mine... Nu, nu visez si nu-s egoista... Te las si pe tine sa gandesti ca cerul e al tau, e pt tine...Tot ce ma inconjoara e pt mine, pt ca nu mai pot de bucurie cand vad ce frumuseti am in jurul meu... Tot ce te inconjoara ar putea fi pt tine, trebuie numai sa te opresti un pic si sa admiri tot frumosul... Ieri cand ieseam de la cursuri a inceput sa ploua. Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost; " of, iar ne ploua!" Apoi, ciudat, parca cineva a schimbat gandul asta negativ intr-unul pozitiv atat de usor si repede... Si am inceput sa ma bucur de aer proaspat, de praf zdrobit de ploaie, de fiecare picatura ce imi atingea fata; ce sezatie placuta... dar mai placut a fost faptul ca am inceput sa vad in fiecare lucru aparent mai putin placut pt mine, ceva frumos si sa ma bucur... Oare nu sunt si norii creati pt mine, ca sa ploua si fiecare picatura sa-mi ofere, parca proctectie si mangaiere... Ar putea sa ploua undeva si pt tine... Dar, trebuie sa fii atent si sa lasi pana si ploaia sa fie ceva special pt tine... Da e totul in jur doar pt mine si pt tine, dar asta numai daca suntem atenti la detalii si stim sa pretuim frumosul...