Pasi...

Am invatat sa pasim de mici si-atunci fara sa ne straduim prea mult lasam in urma noastra zambete, bucurie si amintiri frumoase... Am crescut si am inceput sa nu bagam de seama ca pasim, a inceput sa nu ne intereseze nici ceea ce lasam in urma noastra si astfel am semanat indiferenta. Ne-a durut, dar am invatat sa fim mai atenti la ceea ce lasam in urma noastra.... Ciudat, perioada asta nu a durat prea mult, pt ca am trecut de varsta cand doream cu orice pret sa fim admirati. Am ajuns tineri si obosim sa pasim, sau pasim lasand in urma lacrimi, intrebari si cicatrice. Hm, se-ntampla sa nu pasim deloc din teama de-a nu lasa in urma decat tristete. Nu trece mult si-mbatranim si-ajungem sa nu mai putem pasi. Exact acum, cand am lasa in urma noastra bucurii, nu mai putem pasi decat putin... Ce bine ar fi ca, tineri fiind, sa pasim si in urma noastra sa lasam bucurie, speranta si dorinta de-a trai. sa nu asteptam sa fim batrani si sa nu ne dorim sa fim copiii. Am putea lasa in urma pasilor nostri amintiri de neuitat, dar asta numai atunci cand suntem atenti la pasii nostri si pasim cu grija....

De ce sa plangi cand poti alege sa te bucuri???

De ce sa plangi cand poti alege sa te bucuri? De ce sa vb doar despre durere, tristete si suferinta cand ai atatea motive sa zambesti? sau poate vrei sa zici ca nu ai? Dar oare soarele, copiii tai, sanatatea lor si tot ce te inconjoara e prea putin pt tine? Daca e prea putin, lasa-ma sa zic ca ai devenit insebil(a) De ce nu realizezi ca, cu cat mai mult vb despre durerea din inima ta, durere care poate exista sau nu, ea devine mai mare? De ce nu intelegi ca ai puterea de a alege? De ce nu-L lasi pt Dumnezeu sa-ti stearga amintirile care dor si sa ai o minte noua? De ce nu-ti pasa de tine? Luam noi singuri pensule si ne pictam viata cum ne place, apoi ne plangem... daca am ales odata aiurea, oare de ce trebuie sa alegem aiurea mereu? Nu ti se pare ca ar treb s-o iei de la capat? Poate te gandesti ca nu stiu suferinta ta... si ai dreptate n-o stiu, dar Dz poate vindeca orice fel de suferinta, numai sa alegi sa-L lasi sa-ti schimbe viata... Schimba culorile cu care pictezi viata ta, pt ca fara sa vrei pictezi si viata altora in acelasi fel...

Schimba-ti gandirea, pt ca incepi sa devii un om care nu gandeste...

Schimba-te, daca vrei sa fii fericit(a)...

Experiente cu Dumnezeu la Disneyland...

Eram la Disneyland pe 12 iunie 2008... asteptam in fata parcurilor sa cumparam bilete care costau 100$ de persoana, in cateva minute, cineva s-a apropiat de noi si ne-a intreabat daca vrem bilete gratis... Am ramas uimita si credeam ca-i o gluma... asa ceva nu mi s-a mai intamplat si cdredeam ca visez... Era prea frumos ca sa fie adevarat... No... l-am luat la intrebari, apoi am fost de-acord... Ni s-au dat bilete fara sa platim un ban... Doamne, daca m-ai fi vazut cum mergeam prin parck si sufletu-mi radia de bucurie si multumire... Acuma lacrimi de bucurie imi curg pe-obraji... Erau acolo mii de oameni, sute in linie asteptand sa cumpere bilete: " de ce pe noi ne-a ales? " Nu e conincidenta , e doar mana lui Dz in viata noastra... daca citesti cumva aici, te rog cere-i lui Dz tot de ce ai nevoie. El stie sa dea daruri bune copiilor sai, dar trebuie sa cerem, si nu cu gand sa risipim... Nu stiu cum sa-I multumesc... 200$ nu e o supa enorma, dar sunt asa de bucuroasa de parca as fi primit mii si milioane, valoreaza asa de mult, pt ca-s de la Dumnezeu... Ioi amazing, ce Dumnezeu minunat avem...

Cerul e al meu...

Cerul e al meu, e pt mine... Nu, nu visez si nu-s egoista... Te las si pe tine sa gandesti ca cerul e al tau, e pt tine...Tot ce ma inconjoara e pt mine, pt ca nu mai pot de bucurie cand vad ce frumuseti am in jurul meu... Tot ce te inconjoara ar putea fi pt tine, trebuie numai sa te opresti un pic si sa admiri tot frumosul... Ieri cand ieseam de la cursuri a inceput sa ploua. Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost; " of, iar ne ploua!" Apoi, ciudat, parca cineva a schimbat gandul asta negativ intr-unul pozitiv atat de usor si repede... Si am inceput sa ma bucur de aer proaspat, de praf zdrobit de ploaie, de fiecare picatura ce imi atingea fata; ce sezatie placuta... dar mai placut a fost faptul ca am inceput sa vad in fiecare lucru aparent mai putin placut pt mine, ceva frumos si sa ma bucur... Oare nu sunt si norii creati pt mine, ca sa ploua si fiecare picatura sa-mi ofere, parca proctectie si mangaiere... Ar putea sa ploua undeva si pt tine... Dar, trebuie sa fii atent si sa lasi pana si ploaia sa fie ceva special pt tine... Da e totul in jur doar pt mine si pt tine, dar asta numai daca suntem atenti la detalii si stim sa pretuim frumosul...

Nu ne pasa...

... Nu ne pasa de altii, dar mai rau, nu ne pasa de noi insine. Nu ne pasa, cum traim, ce ascultam, ce vorbim si cu cine ne petrecem zilele. Da... Nu ne pasa... E prea multa lume careia nu-i pasa...ne place sa ascultam ceea ce intuneca viata noastra, ne place sa vorbim despre zilele lipsite de sens si culoare de parca numai noi am trai zile din astea... ne place sa folosim doar negru si gri cand vorbim despre trecut, prezent si viitor si asta pt ca nu ne pasa de ceilalti si nu ne pasa de noi, ne place sa petrecem timp cu cei carora nu le pasa, cu cei care ne dau dreptate si ne sustin parerile intunecate... Nu ne pasa si intr-o zi vom realiza ca avem viata altfel doar pentru ca nu ne pasa... Tie iti pasa? daca da:

• renunta sa mai asculti muzica cu cuvinte din astea:
  
• " ...... Doare si nu mai pot... te iubesc, dar nu-mi raspunzi la fel...." etc

• nu mai sta cu persoane care-ti sustin viata intunecata
  
• petrece timp cu oameni care te indeamna sa visezi la lucruri marete
  
• vorbeste cu oameni carora le pasa...

O carte...

Daca ar fi sa scriu o carte nu as scrie despre mine sau despre tine, nu as scrie despre noi cei care batatorim drumuri si uneori lasam in urma bucurie, alteori tristete si mai rau, chiar indiferenta... As scrie o carte despre EL, Tatal meu, sa pun acolo fiecare detaliu cum a schimbat prin cuvintele LUI viata mea, cum e alaturi de mine, chiar si atunci cand nu mai vad lumina victoriei si nici macar lumina infrangerii... UN Tata mai credincios nu am intalnit, iubitor si gata sa faca orice pt copiii Lui... daca tu nu ai un asa Tata nu descuraja, El poate deveni si al tau...

Privesc in inima mea...

Daca ma uit in mine, nu vad nimic decat o liniste care ma copleseste. Privesc atent si vad lucruri care nu-mi folosesc la nimic, dar mai vad acolo si lucruri pretioase care din teama sau indiferenta stau nebagate in seama de mine...

ne e teama pana si de noi sau, ca sa zic mai corect, cel mai mult ne e teama de noi... si asta pt ca de multe ori ne-am dezamagit stiind ca suntem altfel si totusi am reactionat de parca nu eram noi... din cauza fricii multe lucruri din inimile noastre raman neatinse si nefolosite, si asta ne face sa ne cunostem putin de tot sau deloc ... Nu ne cunostem pt ca nu avem curajul sa stam mai mult in noi, sa scoatem din inimile noastre ceea ce nu ne foloseste si lucrurile pretioase din noi sa capete astfel valoarea cuvenita. Daca lasam lucrurile nefolositoare sa domine in viata noastra lucrurile pretioase se lasa acoperite de praf si-si pierd din valoare... ceea ce avem in noi pretios trebuie folosit pt ca asa putem schimba, daca nu o lume intreaga macar pe cei de langa noi...

De ce?

E greu sa inteleg cum unii oameni care il au pe Hristos au mereu o fata trista, mereu se plang pt ca cineva e vinovat de nefericirea lor... oare de ce crestini fiind nu realizeaza ca fericirea vine in urma alegerii noastre de-a ne lasa schimbati de Dumnezeu... As da vina pe cei care predica pt ca prezinta un Dumnezeu de care ti-e rusine, un Dumnezeu plin de legi si nu plin de dragoste... E asta o problema, dar alta e relatia omului cu Dumnezeu, fiind prea rece... Si ciudat, intrebi oamenii acestea daca au o relatie cu Dz si ei raspund ca o au, dar vorbesc din experienta si cu tristete in inima ca oamenii nefericiti, pur si simplu nu au o relatie cu El oricat de sus si tare ar spune asta... relatia cu El aduce fericire pe chipurile noatre, in vietile noastre...

I'm so happy...

Mi s-a mai intamplat de mai multe ori ca pur si simplu sa respir aer de parca as respira fericire, sa privesc copacii infloriti de parca as admira diamante. Sa vad cum ploua, sa simt picaturile de ploaie pe fata mea si atingerea lor sa fie ca atingerea unei maini care da vindecare, pace si bucurie. Cu siguranta ai avut si tu asa zile... Hm... azi eu am una din ele... Imi place sa traiesc si sa admiri si sa simt tot ce e mai special... Si cum ai citit totul e special, totul are importanta... I'm just so happy...

DACA...

Citeam zilele astea Exod... Am ramas impresionata de ce zice moise in Exod 33: 15 " Doamne, daca nu mergi Tu insuti cu noi, nu ne lasa sa plecam de-aici" Ce frumoasa rugaciune si ce frumoasa dorinta... Ajuta-ma Doamne ca atunci cand vreau sa fac ceva sa nu fac decat atunci cand Tu, insuti vei fi cu mine, sa nu fac nimic despartita de tine...

Am obosit...

Am obosit sa vreau ceva mai mult si sa nu pot face nimic decat ceea ce fac, de parca as avea mainele si picioarele legate... Si dor legaturile, doare pana si fiecare incheetura a sufletului... Stiu vreau prea mult intr-un timp asa de scurt, sarind cateva trepte, dar nu pot sa astept... dar poate nu tre sa astept, poate tre sa fac ceva, dar cum sa stiu ce sa fac? mi-e teama ca nu cumva avand o idee buna facand-o sa ma trezesc ca a fost doar o idee buna si nu ceea ce treb sa fac... Sufletul mi-e fara raspunsuri... Condu-mi pasii mei, sa nu ma ratacesc...