E tăcere in jurul meu, și-mi place, pentru ca, vai cât de putin stam in liniște. Vorbim cu treaba si fara treaba. Ne folosim de cuvinte, zicem ca iubim si apoi disprețuim.
Obosesc cuvintele. Vorbim la telefon, pe Skype, la magazin, acasă, la munca, vorbim pana si singuri. Strigam, vorbim in șoaptă, dar oare mai știm sa ascultam?! Sa ascultam si sa auzim dincolo de cuvintele rostite de cei din jur?! Oare mai știm sa ascultam in tăcere ce ne vorbește Creatorul?!
Azi, aleg sa tac si sa ascult ce-mi vorbește sufletul si cerul. Azi aleg sa las cuvintele sa se odihneasca de mine macar putin...
