O apucasera durerile nasterii, dar mai tare o durea gandul ca Faraon ceruse ca toti pruncii sa fie aruncati in rau... Bucuria ca i se naste inca un copilas era amestecata cu durerea gandului a ceea ce avea sa urmeze. Ar fi vrut poate sa aiba o fetita( ca nu aveau x ray pe'atunci), ca sa fie lasata sa traisca...
Il iubea pe Dumnezeu si i'l rugase sa'i protejeze familia, sa'i binecuvinteze copilasii, si acum era in situatia cand numai rugaciunea mai aducea speranta in inima ei. Auzea in fiecare zi pasi pe'afara si'si ascundea copilul cum putea ca sa'i mai dea o zi sa traiasca, sa se bucure de prezenta lui macar inca o zi, apoi alta. Asa trei luni de zile, trei luni. Trei luni de zile, cred ca se rugase pt el, mai mult decat pt ceilati copii ai ei. Acele 3 luni au fost ca trei zile si nu mai avea cum sa'si ascunda baietelul, care deja ii zambea cu'atata gingasie. A facut un cosulet, cu maiestie, cu grija, si'a pus copilasul in el rugandu'se ca Dumnezeu sa'L faca nevazut de egipteni... Dar... I se aduse vestea ca cosuletul fusese gasit de'o Egipteanca, inima ii era plina de durere, dar si de speranta, pt ca il lasase in grija ei pt o perioada... Asa au trecut zilele, cum ar fi trecut ore si venise timpul sa'si dea copilul, propriul copil sa fie crescut printre egipteni. Moise, isi privi trist mama, o imbratisa sa'i mai simta inca odata bratele tandre, si pleca lasandu'si mama cu fata in lacrimi si cu privirea spre cer cerandu'I Dumnezeului suprem sa conduca El lucrurile mai departe... Rugaciunile ei au fost ascultate... Rugaciunile ei au pastruns pana dincolo de ceruri, atingandu'se de inima lui Dumnezeu... Cata putere are rugaciunea unei mame si cat de nepatrunse sunt caile Sale... Vreau sa umblu in ele si cand doare...
.jpg)
