Dregator de sparturi...

   De la geamul meu, de la geamul lor vad daramaturi, caramizi, praf si mizerie. Uneori ma vad si pe mine daramand ceea ce altii au zidit si zidesc, fara sa vreau, fara sa depun mare efort...Si, cel mai des, vad cum se daramana ceea ce Dumnezeu zideste, si aici inima'mi se umple de durere... Nu vreau sa daram ceea ce El zideste, si simt durere cand altii prefac totul in praf. 
    Stia bine Dumnezeu, ca omul, e tins sa darame, crezand ca daca darama orasul cuiva si-l zideste pe-al sau. Stia! 
    Eu, vreau sa fiu, dregator de sparturi. Vreau sa ma faci TU, dregator. Credinta mea sa fie  mereu insotita de fapte si faptele mele sa zideasca ceea ce altii darama. Cuvintele mele, atitudinea mea, gandurile mele, sa fie cimentul... Si asa, ajutat de Tine sa devin, da, sa devin, dregator de sparturi...