O carte...

Daca ar fi sa scriu o carte nu as scrie despre mine sau despre tine, nu as scrie despre noi cei care batatorim drumuri si uneori lasam in urma bucurie, alteori tristete si mai rau, chiar indiferenta... As scrie o carte despre EL, Tatal meu, sa pun acolo fiecare detaliu cum a schimbat prin cuvintele LUI viata mea, cum e alaturi de mine, chiar si atunci cand nu mai vad lumina victoriei si nici macar lumina infrangerii... UN Tata mai credincios nu am intalnit, iubitor si gata sa faca orice pt copiii Lui... daca tu nu ai un asa Tata nu descuraja, El poate deveni si al tau...

Privesc in inima mea...

Daca ma uit in mine, nu vad nimic decat o liniste care ma copleseste. Privesc atent si vad lucruri care nu-mi folosesc la nimic, dar mai vad acolo si lucruri pretioase care din teama sau indiferenta stau nebagate in seama de mine...

ne e teama pana si de noi sau, ca sa zic mai corect, cel mai mult ne e teama de noi... si asta pt ca de multe ori ne-am dezamagit stiind ca suntem altfel si totusi am reactionat de parca nu eram noi... din cauza fricii multe lucruri din inimile noastre raman neatinse si nefolosite, si asta ne face sa ne cunostem putin de tot sau deloc ... Nu ne cunostem pt ca nu avem curajul sa stam mai mult in noi, sa scoatem din inimile noastre ceea ce nu ne foloseste si lucrurile pretioase din noi sa capete astfel valoarea cuvenita. Daca lasam lucrurile nefolositoare sa domine in viata noastra lucrurile pretioase se lasa acoperite de praf si-si pierd din valoare... ceea ce avem in noi pretios trebuie folosit pt ca asa putem schimba, daca nu o lume intreaga macar pe cei de langa noi...