Am obosit sa vreau ceva mai mult si sa nu pot face nimic decat ceea ce fac, de parca as avea mainele si picioarele legate... Si dor legaturile, doare pana si fiecare incheetura a sufletului... Stiu vreau prea mult intr-un timp asa de scurt, sarind cateva trepte, dar nu pot sa astept... dar poate nu tre sa astept, poate tre sa fac ceva, dar cum sa stiu ce sa fac? mi-e teama ca nu cumva avand o idee buna facand-o sa ma trezesc ca a fost doar o idee buna si nu ceea ce treb sa fac... Sufletul mi-e fara raspunsuri... Condu-mi pasii mei, sa nu ma ratacesc...
