Zâmbește des. Plânge repede.

Ea zâmbește des, plânge repede si se plictisește usor. Uita ca și-a schimbat hainele cu câteva minute in urma. Îmbracă toate fustițele intr-o zi, si se admira in oglinda rotindu-și ca o balerina in fata spectatorilor. Continua sa-și lase amprentele degetelelor pe oglinda si nu-i pasa. Pantofii mei nu-s prea mari, crede ea. O admir, stau câteodată intr-o parte fara ca ea sa-și dea seama, nu ma satur S-o privesc si să-i urmăresc interesele, curiozitățile si creațiile.

Ma-ntreb de ce oare ea nu obosește? Pt ca trăiește gandundu-se la ziua de azi, savurând fiecare minut. Pt ea nu exista mâine si nu-și face griji.

Cum se face ca pt ea fiecare zi e perfecta? Pt ca e acasă unde e mama, tata si frățiorul ei, nu are nevoie de mult ca sa fie feritcita.

Peste tot pe unde merge, imi arata spre lucrurile minunate si zice plina de recunoștință; "thank You Jesus"! Isi întinde mâinile spre cer cand cânta si se roagă fara sa i se zică. Se roagă si pentru Daniel din groapa cu lei si pentru David. Se apropie de cei pe care ii doare ceva si se roagă pt ei ca Dumnezeu sa-i facă bine. Ce investim in copiii nostri aceia avem, nu-i așa?!

Si cand erai pe cale sa te gandesti ce mămica buna sunt, vreau sa stii ca fetița mea își lasă amprentele nu numai pe oglinda si ca nu alerg imediat ce-a murdărit sa șterg. In dulăpiorul ei hainele nu-s mereu aranjate frumos si nici jucăriile puse la locul lor. 

Nice nu-i citesc in fiecare seara, înainte de culcare. Uneori las nebăgată in seama neascultarea ei si strig la ea cand a făcut o greșeală neînsemnată. 

Invat sa nu fiu prea aspra cu mine, dar nici sa ma atașez usor fata de o misiune atât de mare, misiunea de-a fi mămica. 

Cum e viata ta de mămica? Ce înveți de la copilașii de lângă tine si ce învață ei de la tine? 

Cum să-ți scapi copiii de robie...

Ca sa nu devină copiii tai robii cuiva...

Apelează la Dumnezeu si cere-i intelepciune si direcție in tot ce trebuie sa faci

Date acasă si fa tot ce ti-a cerut.

Încuie usa, nu doar dupa tine, dar dupa tine si copiii tai( adică si ei sa fie acolo unde esti tu)

Copiii sa fie mereu lângă tine( nu sa se uite la tine cum lucrezi, dar sa te ajute, sa muncească impreuna cu tine)

Ei vor vedea cu ochii lor minunile lui Dumnezeu, puterea Lui si vor avea încredere in El pe viitor.

Lecții luate din Biblie, femeia văduva, care nu avea cu ce sa-si plătească datoriile. 2 Regi 4

Mai stați acasă, in liniște, cu voi insiva...

L-ai auzit astăzi pe Dumnezeu?

E zgomot in viețile noastre. E aglomerație. E dezordine. E gălăgie. Vorbim prea mult, gândim putin. Ne interesează lucruri ca nu au nici o însemnătate in viata asta, nemaivorbind de viata care urmează. Oamenii fug de singurătate. Mereu trebuie sa aibă pe cineva lângă. Sa vorbească cu cineva. Dacă nu au cu cine sa vorbească stau online si își îmbibă mintea cu discuțiile altora. 

Eu, iubesc sa stau singurică, pt ca atunci imi vorbește cel mai mult Dumnezeu, de fapt, atunci il aud vorbindu-mi. 

De obicei in Biblie, Dumnezeu a vorbit oamenilor cand erau singuri. Avraam, Iacov, Moise... Da, Dumnezeu ne vorbeste si prin oamenii de lângă, dar ma gândesc ca cele mai minunate lecții si părtașii le avem cu Dumnezeu cand ne vorbește direct noua. 

Sunt bucuroasa cand prind macar putina liniște in fiecare zi. Cand se face tacere si in sufletul meu.

Iubesc partasiile, relațiile, si la fel de mult iubesc si sa fiu singurică. 

Anul asta, va doresc sa va faceți timp sa stați singuri. Nu căutați  mereu sa fiti înconjurați de oameni. Bucurați-vă de copiii vostri in liniste( dacă se poate:)). Învățați sa aveti timp frumos doar cu cei din casele voastre. Mai stați acasă. :) 

Oglinda si kilogramele in plus.

Avem cu toții o oglinda care ne pune fata in fata cu noi înșine. 

Oglinda care, are o singura menire, sa ne pună  in fata cu realitatea. Kilograme in plus sau kilograme scăzute, riduri si cicatrice.

Ne uitam des in oglinda, in special, noi femeile. Încercam sa evidențiem frumosul si sa ascundem ceea ce nu ne convine la noi...

Dar, mai e o oglinda, pe care o folosit rar, sau uneori, si-atunci pe fuga. Mai e o oglinda care ne pune fata in fata cu ceea ce e dincolo de ceea ce se vede. Riduri, kilograme in plus, si cicatrice in sufletele noastre.

Oglinda aceasta nu minte si nu exagerează. Oglinda, este cuvântul lui Dumnezeu. 

Oglinda, care ne-arata kilogramele in plus pe care le purtam in inimile noastre, in sufletele noastre. Lucruri care s-au întâmplat mai demult, dar care încă dor. Oameni care ne-au greșit, si pe care nu i-am iertat. Kilogramele in plus ne sunt lucrurile de care ne îngrijoram, si pe care doar Dumnezeu le poate schimba. 

Oglinda ne zice ca trebuie sa slabim dacă vrem un suflet sănătos, si tot ea ne învață cum.

Rugăciunea, e o calea de-a scapă de-acele kilograme. Imediat ce ne rugam sufletul e gata sa cucerească acele înălțimi pe care viata ni le pune înainte. 

Ai obosit de kilogramele in plus?! Fati timp sa te uiți in oglinda. Cuvântul lui Dumnezeu ne arata ce purtam in sufletele noastre si la ce trebuie sa renunțam.

Cuvintele azi stau in tăcere...

Azi Aleg să-mi pun cuvintele pe foi. Imi vorbește mintea in tăcere si eu ascult. Cuvintele-mi se bucura de liniștite, auzindu-se numai pe ele. 

E tăcere in jurul meu, și-mi place, pentru ca, vai cât de putin stam in liniște. Vorbim cu treaba si fara treaba. Ne folosim de cuvinte, zicem ca iubim si apoi disprețuim. 

Obosesc cuvintele. Vorbim la telefon, pe Skype, la magazin, acasă, la munca, vorbim pana si singuri. Strigam, vorbim in șoaptă, dar oare mai știm sa ascultam?! Sa ascultam si sa auzim dincolo de cuvintele rostite de cei din jur?! Oare mai știm sa ascultam in tăcere ce ne vorbește Creatorul?!

Azi, aleg sa tac si sa ascult ce-mi vorbește sufletul si cerul. Azi aleg sa las cuvintele sa se odihneasca de mine macar putin...

Tu, nu mi-ai zis...

Binecuvântata ești tu între femei...

Așa mi-ai zis in acea zi, cand eu eram inc-o copila... Cuvintele tale aduceau afirmarea de care aveam nevoie... Dar, după cuvintele de binecuvântare îmi zici ca voi rămânea însărcinată, nefiind nici măcar logodita... Eram îndrăgostită de Iosif, aveam planuri, nunta mea... Si tu, tu vii si îmi aduci o veste care ar putea sa rupă relația dintre noi... Oare sunt gata?!

Dar, binecuvântarea a început cu încercări si clipe de frustrare, neclaritate...

Tu nu mi-ai zis, ca va fi greu...

Tu nu mi-ai zis ca, eu, acea binecuvântata între femei, va trebui sa nasc in staul...

Tu nu mi-ai zis, ca vom fugi in Egipt, neavand un loc de munca stabil, departe ce cei dragi...

Tu nu mi-ai zis că-mi voi privi copilul răstignit, nefăcând nimica rau...

Tu nu mi-ai zis...

Acum, tu...

Ai binecuvântarea, dar urmează clipe grele...

Stia Dumnezeu ca nu vei renunța, la relația cu soțul tau, chiar dacă nu-i ușor...

Știa, ca vei alerga la El, cand copilul, se îndepărtează de El...

Știa ca il vei slavi si cand e greu... 

Dărâmături ... Si oameni care trec pe lângă...

Orașe in dărâmături. Cărămizi si praf, mizerie si... Si oameni care trec pe lângă. Oameni care au fost puși de Creator sa zideasca si sa repare sparturile... Am fost puși de Creator sa ne suflecam mănicile, si sa ne apucam de treaba. Dar, noi, iubindu'ne pe noi prea mult, nu vrem sa ne murdarim hainele, nu vrem praful din tencuiala dărâmată... Noi, mai rau, nici nu observam dărâmăturile. Nu observam pentru ca suntem orbi spiritual. Trecem printre case, si avem impresia, ca trăim in cele mai frumoase orașe, neintelegand ca dincolo de fiecare om, in suflet se afla durere, praf si dărâmături si ca noi suntem chemați sa zidim... Suntem chemați sa zidim Viețile altora, sa ii ajutam să-l cunoască pe creator... Suntem chemați sa zidim, indiferent dacă suntem sau nu plătiți... Ziditul cere munca, multă munca, prin praf si cărămizi... Noi vrem rezultatul final, oameni buni, cu euro Reparație in interior si exterior, dar sa nu muncim o zi, sau ... sa muncească alții... Sau, mai rau, vorbim de rau despre dărâmături, despre praf si mizerie si încetul cu încetul le dărâmam cu totul... Haideti sa ne apucam de treaba... Încurajează pe cineva azi, simte durerea cuiva. Zideste, pt ca dacă nu zidesti darami...